Ce este glicemia și care este legătura cu diabetul zaharat

Glicemia reprezintă concentrația de glucoză din sânge. Glucoza este un zahăr simplu (monozaharid), un tip de carbohidrat, și reprezintă principala sursă de energie pentru organism, în special pentru creier, sistemul nervos central și mușchi, fiind implicată însă și în numeroase procese metabolice, inclusiv în sinteza proteinelor și a grăsimilor.

Nivelul glicemiei este reglat de hormoni, în principal de insulină – hormonul produs de pancreas, și variază în mod natural în funcție de mulți factori: de mâncarea sau băuturile consumate, de activitatea fizică, de starea de sănătate generală și chiar de momentul zilei.

Consumul de alimente bogate în carbohidrați (pâine, paste, dulciuri) duce la creșterea glicemiei, în timp ce alimentele cu un conținut scăzut în carbohidrați pot ajuta la menținerea unei glicemii mai scăzute. Imediat după masă nivelul de glucoză din sânge crește, deoarece organismul descompune alimentele în glucoză. Acest vârf de glicemie este urmat de o scădere treptată, pe măsură ce glucoza este utilizată de celule.

Care este cea mai sănătoasă sare din comerț, potrivit lui Dragoș Pătraru. Majoritatea...

ZODIILE care dau lovitura în 2025. Acești nativi fac bani și scapă de...

Exercițiile fizice pot ajuta să scadă glicemia, deoarece mușchii utilizează glucoza ca sursă de energie. Cu toate acestea, unele activități intense pot duce inițial la creșteri temporare ale glicemiei.

Alți factori ce pot determina variații ale glicemiei pot fi: stresul (crește nivelul de hormoni precum cortizolul și adrenalina, care pot duce la creșterea glicemiei), somnul (în timpul somnului glicemia tinde să scadă ușor, însă lipsa somnului sau un somn de proastă calitate pot afecta metabolismul glucozei, ducând la creșterea glicemiei), anumite medicamente (corticosteroizii, diureticele pot crește glicemia).

Există două valori principale ale glicemiei care sunt frecvent evaluate:

• glicemia în repaus sau a jeun (pe nemâncate): se măsoară după o perioadă de minim 8 ore de post și are în mod normal valori între 70 și 99 mg/dL
• glicemia postprandială: se măsoară la 2 ore după masă și trebuie să fie în mod normal sub 140 mg/dL

Măsurarea periodică a glicemiei este recomandată atât persoanelor sănătoase dar care prezintă factori de risc pentru diabet (obezitate, hipertensiune arterială, vârstă înaintată, sau cu istoric familial de diabet), celor aflați în situații particulare de sănătate (înainte și după intervenții chirurgicale, în cazul administrării unor medicamente, în sarcină), dar mai ales bolnavilor de diabet, pentru a-și ajusta tratamentul și a preveni complicațiile.

Este recomandată măsurarea glicemiei înainte de mese și la 2 ore după masă pentru a vedea cum reacționează corpul la alimente, înainte de culcare și la trezire pentru a vedea dacă nivelul de zahăr este prea scăzut sau prea ridicat în timpul somnului, în timpul și după activitatea fizică pentru a vedea cum exercițiile influențează glicemia, și mai ales când ne simțim rău căci simptomele hipoglicemiei (nivel scăzut de zahăr) sau hiperglicemiei (nivel ridicat de zahăr) pot apărea brusc.

Cum se măsoară glicemia?

În funcție de motivul pentru care facem acest lucru, putem opta pentru măsurarea glicemiei la domiciliu sau prin teste de laborator.

Acasă vom folosi un glucometru, adică un dispozitiv portabil ce permite măsurarea glicemiei dintr-o picătură de sânge obținută prin înțeparea unui deget, care este aplicată pe o bandă de testare introdusă în aparat. Dispozitivul analizează sângele și afișează nivelul glucozei din sânge.

La laborator putem solicita testul glicemiei (se recoltează o probă de sânge venos și se analizează pentru a determina concentrația exactă a glucozei în sânge la momentul dat) sau testul hemoglobinei A1c sau hemoglobina glicozilată (se recoltează tot din sânge venos și măsoară media nivelului de glucoză din sânge pe o perioadă de 2-3 luni). La indicația și sub supravegherea medicului putem efectua și testul de toleranță la glucoză, ce constă în consumarea unei cantități prestabilite de soluție de glucoză, urmată de măsurarea glicemiei la intervale regulate, pentru a evalua cum reușește organismul să proceseze glucoza.

Valorile glicemiei, dacă nu se mai încadrează în limitele normale, pot afecta sănătatea în diverse moduri și există o multitudine de afecțiuni ce pot fi legate de valorile glicemiei:

• Hipoglicemia – caracterizată prin niveluri scăzute ale glicemiei, are simptome precum tremurături, transpirații reci, confuzie, și, în cazuri severe, pierderea cunoștinței (leșin)
• Diabetul zaharat – caracterizat prin niveluri crescute ale glicemiei: glicemia a jeun >126mg/dL, glicemia postprandială >200mg/dL în orice moment al zilei, hemoglobina glicozilată >6.5%
• Pre-diabetul – stare caracterizată prin niveluri crescute ale glicemiei, mai mari decât valorile normale dar nu suficient de mari pentru a fi diagnosticat ca diabet: glicemia a jeun poate avea valori între 110-125 mg/dL și cea postprandială între 140-199 mg/dL; poate preceda apariția diabetului de tip 2
• Sindromul metabolic: această afecțiune include un grup de condiții care se manifestă prin obezitate, hipertensiune arterială, niveluri anormale ale colesterolului și valori crescute ale glicemiei
• Neuropatia diabetică: nivelurile crescute ale glicemiei pe termen lung pot duce la leziuni ale celulelor nervoase, cunoscute sub numele de neuropatie, ce pot provoca slăbiciune, amorțeală sau durere
• Retinopatie sau nefropatie: complicațiile oculare și renale sunt frecvent asociate cu diabetul zaharat și cu niveluri necontrolate ale glicemiei

Gestionarea adecvată a glicemiei prin dietă, exerciții fizice și medicamente, poate ajuta la prevenirea sau controlul acestor afecțiuni.

Ce este diabetul zaharat

Diabetul zaharat reprezintă o afecțiune cronică complexă, caracterizată prin niveluri crescute ale glucozei în sânge, ce poate conduce la complicații severe, și apare atunci când pancreasul nu produce suficientă insulină, o produce în cantități insuficiente, sau atunci când organismul nu poate utiliza în mod eficient insulina pe care o produce.

Există două tipuri principale de diabet zaharat: tipul 1 și tipul 2.

Diabetul de tip 1 este o afecțiune autoimună ce apare atunci când sistemul imunitar atacă și distruge celulele producătoare de insulină din pancreas. Această formă de diabet apare de obicei la copii și adolescenți, dar poate apărea și la adulți, și necesită administrarea zilnică de insulină pentru a controla nivelul glucozei din sânge.

Diabetul de tip 2 este cel mai des întâlnit și apare atunci când organismul devine rezistent la insulină sau nu produce suficientă pentru a-și satisface nevoile, ceea ce duce la creșterea glicemiei. Este adesea asociat cu factori de risc precum obezitatea, stilul de viață sedentar și predispoziția genetică, și implică modificări ale stilului de viață, medicamente orale și, în unele cazuri, administrarea de insulină.

Diabetul gestațional este o afecțiune metabolică tranzitorie, un subtip al diabetului de tip2, ce apare în timpul sarcinii și, de cele mai multe ori, dispare după naștere. Organismul mamei nu poate produce suficientă insulină pentru a controla nivelul de zahăr din sânge, sau placenta produce hormoni ce pot împiedica insulina să funcționeze corect, ceea ce poate duce la creșterea glicemiei, cu consecințe atât pentru mamă (preeclampsie, naștere prematură, riscul de a dezvolta diabet tip 2) cât și pentru făt (naștere prematură, greutate mare la naștere, probleme respiratorii).

Evoluția diabetului depinde de tipul acestuia și de modul în care este gestionat. În cazul diabetului de tip 1, simptomele apar brusc și intens, însă în cazul diabetului de tip 2 simptomele diabetului zaharat pot varia de la o persoană la alta și pot fi subtile sau chiar absente în stadiile incipiente, boala putând progresa fără simptome timp de mulți ani.

Dintre semnele specifice, cele mai cunoscute sunt reprezentate de cei patru P:

• Poliurie – urinări frecvente și importante cantitativ, inclusiv în timpul nopții, deoarece creșterea nivelului de glucoză în sânge determină rinichii să elimine excesul prin urinare
• Polidipsie – senzație constantă de sete excesivă, cauzată de deshidratarea apărută în urma micțiunilor dese
• Polifagie – senzația de foame excesivă, ce apare deoarece celulele nu pot folosi eficient glucoza din sânge pentru a o transforma în energie
• Pierderea în greutate inexplicabilă – apare mai des în cazul pacienților cu diabet de tip 1, chiar dacă au o alimentație normală

Alte simptome ce pot apărea sunt: senzația constantă de oboseală (deoarece organismul nu poate folosi eficient glucoza pentru a produce energie), întârziere în vindecarea rănilor (din cauza afectării circulației sângelui și a sistemului imunitar), vedere încețoșată (fluctuațiile glicemiei pot afecta capacitatea de concentrare a ochiului, provocând o vedere neclară), amorțeală și furnicături la nivelul membrelor, și infecții frecvente (în special ale pielii și ale căilor urinare).

Ignorată sau netratată corespunzător, această boală poate duce la complicații ireversibile atât pe termen scurt cât și pe termen lung, cu afectarea mai multor organe și sisteme ale corpului.

Pe termen scurt poate apărea hiperglicemia (gură uscată, sete și foame excesivă, dureri de cap, iritabilitate) sau dimpotrivă hipoglicemia (cu simptome precum tremur, transpirații reci, confuzie sau chiar leșin), iar în cazurile severe poate duce la cetoacidoză diabetică (o complicație severă ce apare atunci când organismul produce prea mulți corpi cetonici, substanțe acide care se acumulează în corp și pot duce la comă sau deces).

Pe termen lung, nivelurile crescute de zahăr în sânge deteriorează vasele de sânge și celulele nervoase, ducând cel mai adesea la apariția bolilor cardiovasculare și crescând riscul de ateroscleroză, infarct miocardic și accident vascular cerebral, dar și la apariția altor complicații, precum:

• neuropatia diabetică – cu simptome precum amorțeală, furnicături, durere sau chiar pierderea sensibilității la nivelul mâinilor și picioarelor
• retinopatia diabetică – pot apărea umflături, scurgeri o complicație oculară ce se poate solda cu pierderea vederii;
• nefropatia diabetică – afecțiune a rinichilor ce poate duce la insuficiență renală
• boală arterială periferică – se caracterizează prin îngustarea arterelor, cu reducerea fluxului sangvin către picioare, boală ce poate duce la apariția ulcerelor și a piciorului diabetic (răni care nu se vindecă, însoțite de infecții la nivelul picioarelor, cu dureri și eventuale deformări ale oaselor, ce pot duce în ultimă instanță la amputare)
• infecții frecvente, din cauza sistemului imunitar foarte slăbit, mai ales la nivelul pielii și a tractului urinar.

Citește și: Vedete care s-au confruntat cu diabetul. Problemele de sănătate nu le-au ocolit

Care este legătura dintre glicemia crescută și diabetul zaharat

Legătura dintre glicemie și diabet zaharat este așadar una de codependență: valorile crescute ale glicemiei (nivelul de zahăr din sânge) duc la apariția diabetului și a complicațiilor sale. Dacă ținem glicemia sub control putem preveni apariția diabetului.

Odată diagnosticat, diabetul presupune un tratament individualizat și adaptat nevoilor fiecărui pacient, și monitorizarea constantă a glicemiei. Doar prin controlul glicemiei putem reduce riscurile diabetului și duce o viață normală, neimpactată semnificativ de această boală incurabilă.

Prevenirea diabetului, în special a celui de tip 2, și controlul glicemiei sunt posibile prin adoptarea unui stil de viață sănătos și respectarea câtorva reguli simple.

O alimentație echilibrată, bogată în fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase, consumate corespunzător, în porții mici distribuite în 3 mese principale și 2 gustări pe zi, dar și evitarea alimentelor procesate sau bogate în zahăr, este principala metodă prin care putem ține sub control glicemia.

Adoptarea unui stil de viață activ, cu exerciții fizice regulate, contribuie la scăderea rezistenței la insulină. Se recomandă cel puțin 150 minute de activitate fizică moderată pe săptămână, cum ar fi mersul pe jos, înotul sau ciclismul.

Menținerea unei greutăți corporale normale este de asemenea foarte importantă, obezitatea fiind un factor de risc major pentru diabet. Chiar și o pierdere modestă în greutate, de câteva kilograme, poate reduce semnificativ riscul de diabet.

Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool scad de asemenea riscul de a avea probleme cu glicemia și deci de a dezvolta diabet sau alte boli cronice.

Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol prin analize de sânge și vizite cel puțin anuale la cardiolog, precum și monitorizarea regulată a valorilor glicemiei în cazul celor cu istoric familial, poate ajuta la depistarea precoce a anumitor afecțiuni și pot preveni apariția diabetului.

Și nu în ultimul rând, gestionarea stresului prin diverse metode precum meditația, yoga, exercițiile de relaxare, și un somn de calitate, pot contribui la menținerea normală a glicemiei și deci la prevenția diabetului.

Diabetul zaharat afectează milioane de oameni la nivel global și este recunoscută ca o problemă majoră de sănătate publică. Are un impact semnificativ asupra calității vieții persoanelor afectate, influențând nu doar starea de sănătate fizică, ci și pe cea mentală. Gestionarea bolii implică un angajament constant față de monitorizarea glicemiei, dietă strictă și activitate fizică regulată, ceea ce poate crea un sentiment de povară pentru pacienți. În plus, costurile tratamentelor și complicațiilor asociate diabetului reprezintă o presiune financiară considerabilă asupra sistemelor de sănătate.

Promovarea sănătății publice și educația sunt esențiale în combaterea creșterii alarmante a numărului de pacienți diabetici, la fel ca un stil de viață activ și sănătos, o alimentație echilibrată și testarea periodică, pentru identificarea persoanelor cu risc crescut, respectiv depistarea precoce a bolii.

Citește și: (P) Cum alegi cea mai bună clinică de fertilizare în vitro din România pentru tine?

Sursa foto: Shutterstock